 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-13 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Luceafărul a răsărit
Deasupra câmpului, stingher. Tu sângeri, blânde cavaler, Sufletul meu venit din cer. De sus luceafărul lucea Pe-obrajii mei uscați de plâns, Într-un buchet frumos de nea. Tu ai fugit într-un minut, Cu fusta-n mâini, ca la un joc Și eu fricos mă-nvârt în loc! O, nu mai râde, draga mea! Și mă agăț de nenoroc, Ca un copil de-un felinar, Și-apuc de uși, și-ascult în jur, Cu ochii mari și desfăcuți Pe chipul meu ca două sere Cu flori de luceafăr în ele. La sânul tău mă las greoi Cu capu-n piept peste mărgele, Mărgelele se rup cu noi... Tu-n veac de veac n-ai fost a mea, Ca o femeie, ca o stea! În pieptul câmpului înfipt Stă-ntreg orașul, floare dalbă, Cu casele de zid mărunt. Noi coborâm pe scări în jos, Tu cu pantofi alunecoși, Cu rochia ca o za spre poale, Lucind pe picioarele tale, De parcă sunt în umbră goale. Și-mi spui să tac și mă apuci Râzând de umeri - și te duci...
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
