Tremurã în jghiaburile suburbiei
ploaia, ca în fluier o eglogã, clar...
ªoseaua trece pe sub searã cu holtei
cari chiuie în cinstea grâului din car.

Domniþã, în zorii ce vor înflori
cununã peste sat, albaºtrii nuci
ai depãrtãrilor vor lãmuri
sufletului tãu. Atuncea sã-mi aduci

vinul zâmbetului, sã-l sorb
de pe-obrajii odihniþi pe cãlãpãr;
rãcoarea dimineþii te-a muºca de umeri
ºi ciocârlii þi-or flutura luminã'n pãr.

Simþi-vom din fântâni cum se desprinde
fir de gând vãratic pentru calme
pribegiri; e câmpul plin de
umbra plopilor ºi-o beau drumeþi din palme.

Vom asculta al frunzei murmur,
apoi despre prieteni vom vorbi:
de Iulian Vesper, de Streinul, George Drumur, -
ºi cele mai frumoase poezii
din nopþile lor albe,
le-oiu pune gândului tãu: salbe.