Viaţa-mi astăzi, iată jumătate
Şi-atâtea zile, cându-mi vin aminte
Din pace-avută văz că-i fură date.
De cum trăisă dulcele-mi părinte.

Ci-n sânu-mi nu ştiu ce prea iute bate,
Şi simţ că arde d-un foc prea ferbinte.
Ah, cine ştie, au nu de-aci-nainte
Prin trup şi oase-mi focul va străbate.

Pricep şi zic: arzi foc într-al meu sânge,
Curând străbate-l, oh, tu să nu-nceţi
Până-n cenuşă ce mă vei preface.

Că lacrămi moi nu te vor stânge.
Tu arzi ascuns subt şepte tari peceţi
Şi-atunci... atunci avea-voi şi eu pace.