 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-21 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Ah, goarne înfiorătoare,
Ce trist sunați în noaptea sumbră! Ce trist îmi răsunați în suflet, învăluindu-mă în umbră, În umbra palidelor vise Ce-aprind în suflet nostalgia câmpiilor strălucitoare Și-a mărilor încununate De țărmuri verzi, sub ceruri clare. ...Dar toamna a venit s-aducă Fiorii ei, cu ploi încete, Cu fâșâit de frunze moarte Ce plâng concertele de ieri, Cu dor și veșnice dureri, Jelindu-și jalea lor amară În biata inimă flămândă de cântece și de visări. Orașul moare sub aripa De negură, ce se așterne, Îmbolnăvind lumina slabă ce tremură prin felinare: Șuvoaiele șerpuitoare Însuflețite doar de picuri Ce cad ușor din cerul morții, Alintă stradele-nnegrite În murmurări neînțelese Și curg zdrobindu-se-n canaluri. Nevroza nopții-ndoliate Îmi tremură mereu în suflet, Îmi tremură prelung, cu note De simfonii sfâșietoare... Anemic cerul mă apasă... Și goarnele care răsună - Nespus de jalnic și bizar - Îngână rugăciunea serii, Atât de straniu îngânată cu glasul ploilor de toamnă.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
