Şerpii'n amurg
din pumnii strânşi ai pomilor curg
picătură cu picătură
- unsuroasă băutură -
în căni de pământ fără fund.

Îmi păzesc stâncile mele de visuri cu cnutul,
cum îşi apără vitele copiii;
îmi sunt dragi, aşa, cu boturile'ntinse,
spre holdele cerului ninse...

Deasupra pământului
Pe pragul vântului -
Luna aşteaptă'n cămaşă
rupând norii pătimaşă.

Din ce parte va veni Dumnezeu
Când clopotele vor trage să moară?