sângele meu se desfăcu
Deasupra - o planare mai lină
aşteptând să se spargă

jos nu înţeleg cum se încâlcesc moale şi reci
forme obscure şi iată
Totul e să ardă o uşă orbitoare
totul e să treci dincolo
din afară în afară prin porii
acestor licheni ce-au iubit
vii şi mai vii încă
amurgul roşu şi stins
când se unduiau
şi vântul
avea tăceri de xilofon şi de ură
dus pe leneşa vale

Scăpare nu mai există
Nu-i decât un nesfârşit Posibil
Unde logica e să te smulgi
de sub ecuaţiile oricărei mişcări
să poţi trăi
vieţi
astfel
nenumărate