Din vasul cizelat cu măiestrie,
Încins cu flori şi ramuri argintate,
Petale roşii cad, înfrigurate,
În ritmuri lente de melancolie...

Sfărămături de viaţă, scuturate,
Păstrând adânc suprema lor tărie,
Împrăştie parfum în agonie
Şi mor aşa, încet, cu voluptate...

Un lung fior a străbătut în casă...
Pe ziduri albe, umbre noi se lasă,
Şi vin apoi pe ele să se culce,

...Şi nu ştiu, lampa nu mai luminează,
Sau ochii mei, închişi, subtilizează
Clipit asta nesfârşit de dulce...