Clepsidrele au fost arătătoare de treceri şi ore
La urechile tale sunt acum cochilii sonore,
Undeva - lângă mare - soare căzut şi albastre stânci
Acolo sunt - pescaric - apele cele mai calme şi mai adânci
E circulară - înot încremenit şi rugă - cea mai albă şi mai stranie floră.
Pentru înghirlandarea neeşirii din val - imploră -
Pătrunzând apele - pieziş - ochii atropinei ce plânseră cald.
Şi cu ochelarii - falşi şi dăruiţi - ai orelor noi de smarald,
Fură străluminaţi de tăcuta ascensiune - violetă şi rară.