Lui Şuli Gheorghiu


Între ruine am văzut un clavecin odată.
Zăcea ca un ren obosit de goană.
Poate pe el îşi cântase iubirea o fată
rezemându-şi de clape fruntea diafană.

Molozul îi albise lustrul, ca o zăpadă
căzută peste noapte sau în gând, -
un voal fluturând şi vibrând
ca pe-nserate o serenadă.

Un bolovan rostogolit pe clape
le strivise aproape
şi nemaiputând să-ndur cumplita lor suferinţă
l-am dat de-o parte, mângâind clavecinul ca pe-o fiinţă.