E ca o pernă marea, albastră, din atlas
şi două lotci săltate la ţărmul de argint
sunt parcă papuceii fetiţei, ce-au rămas
de-atunci în amintire, pe valul în alint.
E ţărmul prea departe cu vârstele din noi,
De mult pierduţi, acum, par fabuloşi papucii
brodaţi cu perle albe de lacrămi joacă goi
pe larg oftat de mare pornit din piept de fată;
sunt două lotci papucii ce i-ai jelit odată?
Îi văd, oftează marea?... Foşnesc pe dealuri nucii.