Revazuti din când în când,
Într-o zi cu soare şi vânt,
Am stat timp de câteva ceasuri,
Cu privirea-n pământ.
În paşi de vals asfaltul călcând,
Ne-am aşezat pe-o bancă - aproape plâng.
A fost ca o tăcere de mormânt...
Plimbaţi pe-alei crăpate,
Pe străzi întunecate,
Dând de-un câine-al străzii,
Stad în faţa porţii.
Aşezaţi în pragul uşii tale calde,
Tremurând de frig şi gata de plecare,
Ne priveam sufletele goale.
Şi-acum inima-mi arde...fum...scrum.