Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre
Pline cu zâne mici cât degetarul.
Pe prunduri fine scârţâie cleştarul
Izvoarelor rotunde şi albastre.

Vezi, Puck, aci-s ştiubeiele cu miere
Din care puii urşilor, de-o şchioapă,
Când viespiile-s duse, se îndoapă,
Ca să mai crească-n minte şi putere.

Pe gresiile calde dorm şopârle
Subţiri, strânse-n pieptare de mătasă.
Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă
Vântul în faţă fluturi să-ţi azvârle.

Vom prinde libelule, buburuze,
şi greieri în pahare, şi lăcuste...
Roua s-o bem din florile înguste
şi să uităm poemele ursuze.

Hai, Puck. De-acum e seară şi-i departe
Pân'la culcuşul moale dintre file.
Să sărutăm miresmele fragile
Şi să pătrundem, obosiţi, în carte.