O! Ce miracol! Mă trezesc, reiau mişcarea
îmi botez privirile mă spăl pe dinţi beau un
ceai de măceşe plec în oraş dau bineţe schimb
priviri culeg castane dau ipocrit un bănuţ
mâinii cu bandaj fals şi sânge de email
trec dincolo când îl văd pe călău aud mierla
încă mai cumpăr reviste încă mai public poeme
mă gândesc pe mine însumi mai puţin mă gândesc
am un plan cum să nu mă mai

omor cu scrisul

lumea e-n mine merg pe străzi care nu m-au iubit
ce miracol mă adulmecă ramuri blajine ploaia a şters
urma de sânge a micului prieten strivesc o
lacrimă răspund la scrisori uit numele morţilor
ale viilor le mai greşesc îmi cer scuze oricum
ce miracol, Doamne, antimateria totuşi există