Am învăţat multe
de la străinii care trec prin faţa casei mele
cu feţele răvăşite de ploaie
de la maşinile care opresc şi aşteaptă o vreme
fără ca nimeni să vina sau să plece
de la omul care citeşte contorul
luminând cu o lanternă prăpădită kilowaţii consumaţi.

Lângă oglinda cenuşie din hol, în umbra pălăriilor
rămân adesea şi nu mă gândesc la nimic
noaptea în baie privesc pe geamul mat
frunzişul bătut de vânt sau de lună.
Sunt un om care nu-şi poate explica multe
din paharul cu apă beau doar jumătate
ascult din găleata cu rumeguş de lângă sobă
un greier cum ţârâie stins.
Întorc ceasul
pentru dimineaţă-n care nu voi mai fi
pentru tăcerea dinlauntrul unei cămăşi
pe care-a purtat-o şi tatăl meu.