Maria-Roza îmi scrie de la capătul lumii
despre răul primordial despre nostalgia noroiului
îmi scrie că plantează grâu şi că îl roade singură
imediat ce răsare
şi pentru că n-am supt la sânul ei în calitate de copil
îmi scrie că umblă desculţă
Eu fac cafele pentru cei instalaţi mai de mult în pământ
sau poate sap ca să găsesc fereastra
Alături într-o lume invizibilă şi sălbatică
un tip izolat mă exprimă la un telefon public
vă anunţ spune el că mă aflu în piaţa Buzeşti şi că de aici
am de gând să mă duc pe jos până în pivniţă sau chiar mai departe
vă anunţ că m-am învelit în pânză de in că mi-am pus chipiul de iarbă
şi că m-am îngropat destul de adânc