Cum să fii scund şi caraghios
şi cu barca ca un văl de mireasă
şi cu ochi albaştri

şi cum să fii bătrân
şi cu hainele ude de lacrimi
şi cum să ţopăi totuşi fericit!

Pe patul meu
dansează beat bătrânul prinţ
cu cartea-n braţe.

Îi şiruie udă cămaşa pe umeri
îi piuie nasturii veseli -
el ţopăie plin de scântei şi de ţepi

Şi ce e scris în cartea Bătrânului? Destinul
meu obosit. Dansează lent. Spre seară
ouă mici, străvezii, îi curg dulce din păr.

De behăit, ce bâlbâială de petale!
Alunecă moale pe-o lacrimă. Uite, se ţine
de cartea ce-i tremură leneşă-n braţe.

Şi nu-mi mai e frică şi nu-mi mai e frică.
Ce fraged e! Capul meu trist şi muncit
îndrăzneşte să râdă.