La Pontul-Euxin, sub firmamentul
Etern al dăruirirlor totale
În foşnet de covoare şi taftale
Şi-au potolit furtunile torentul.

Trecutul calcă treptele fatale
Ţinându-se de mână cu prezentul.
De-aici începe, magic, orientul
Cu feeriele-i transcedentale.

Majestuaose falduri şi dantele
Răsfrâng şi leagănă ciorchini de stele
În ritmuri andantine şi alegre.

Pe sub ferestre-mi urcă şi se lasă
Cu sfâşieri şi lene de mătasă
Imensul fâşâit al Mării Negre.

23 mai 1963