Îţi întind un pahar cu astenie de primăvară
ochii tăi nu au de ce să se-ntunece bea-l până la fund
dacă vrei feminitatea să-ţi crească în lumina lumânărilor
ca părul adolescentelor în noaptea de sânziene

aşa vei fi toată un lujer de smirnă în fantezia bătrânului poet
care în versuri mult prea sentimentale nu-ţi va ascunde
că i-ai făcut inima ţăndări dar că puterile nu l-au părăsit
şi va duce până la capăt descrierea în care îl aştepţi goală

întinsă pe un pat aşternut în amurg pe grămezi de zmeură coaptă
în care trupu-ţi asediat de voluptăţile unei morţi pretimpurii
gâlgâie între cearceafuri cu arome de cerneluri subtile
iar elitele descoperă plăcerile vieţii ca nou născuţii biberonul