Buna mea ninsă de vreme
Dar cu sufletu-nsorit
Tu mă-nveţi a nu mă teme
Şi-mi arăţi că sunt dorit.
Un copil se face mare
Iute… când este iubit…
Noaptea, când lumina blândă
E plecată la culcare,
Stelele-şi aleg regina
Şi mă-ntreabă: “Ştii tu oare
Pui de om cu suflet mare
Cine poate să conducă
Ale împărăţiei treburi
Bunăstare să ne-aducă
Chiar şi-n vremile mai tulburi?”
Sfat îmi cere aşa înaltul
Cerului pentru pământ
Şi răspund ca nimeni altul
Spunând totu’ntr-un cuvânt:
“Ştiu că nu-i alta pe lume
Să ne-nveţe, să ne-ndrume
Cum să creştem mari, cuminţi,
Mulţumindu-i pe părinţi.
Tot ce face-i din iubire,
Ne aduce fericire,
Este blândă, răbdătoare,
Cu cei mici, cu… fiecare.
În dojană este dreaptă,
Vorba-i este înţeleaptă…
Multe pot să-ţi povestesc
Dar mi-e somn şi… mă opresc,
Însă tu, steluţa dragă
Să ştii bine că regina
Pentru împărăţia-ntreagă
Nu e alta decat Buna!