Nu fi gelos, iubite
pe fulgii ce mă ning,
ei nu-ţi acopăr chipul,
de tine dor nu sting.
Nu fi gelos pe stropul
pe trupul gol prelins,
scînteia din silaba-ţi
mă-mbracă-n jar nestins.

Că îmi sărută faţa
nu fi gelos pe vînt,
îmi toarnă foc în vene
doar rugul din cuvînt.
Nici pe străinul care
aseară m-a cuprins
şi cu pojarul firii
făptura mi-a învins.

La ce ţi-e gelozia
cînd tu îmi eşti iubit
şi îţi rămîn fidelă
în vis neprihănit.
Iar luna cea de miere
la nesfîrşit trăim
în leagănul de buchii
noi doi cînd ne iubim.