Da, e târziu,
Totu-i pustiu,
În staţie stau şi-aştept,
Tramvaiul să vină
Spre tine să mă-ndrept...
De la o tonetă tristă mi-am cumpărat un bilet,
Ultimii bănuţi, găsiţi, în buzunarul de la piept.
Noaptea, dând frâu liber frigului
Să îmbrăţişeze orice obstacol din calea lui,
Vântul prin hainele mele trecea,
Până ce de pieptul meu se lovea.
Genele le-aveam uscate şi grele,
Din cauza lordului nopţii,
Ce mătura praful de pe stele.
Avându-le îngreunate,
Uşor, uşor ochii mi se închideau
Sub pleoape.
Într-un târziu avea s-apară vatmanul,
În spatele lui, urmând a fi tramvaiul.
Imediat mi-am scuturat ochii,
M-am oprit din scrâşnetul dinţilor
Ce ajunseseră tociţi,
Şi nu mă gândeam la nimic altceva,
Decât la tramvaiul ce-avea să vină,
Cu specificul miros de cerşetor
Ce stă adormit de foame lângă radiator,
Împrăştiind duhoarea în tot vagonu' gol.
Din spate se-auzea sforăitul ecou...
Aveam să merg pan' la capăt cu el...
Mă chinuiam să văd ce număr este, apropiindu-se
Am putut citii cu drag tăbliţa electronică: DEFECT...