În barcă un pescar surd vorbeşte cu apa Crede că nu-l aude nimeni

Zenobia îmi ţine amândouă mâinile pe inimă Îngenunchez cu adoraţie şi mă gândesc la altceva

Zenobia zice să nu mâncăm cocoşi albi pentru că se supără cineva pe noi Pescarul întoarce capul şi ne priveşte bănuitor

Un înţelept scoate o clipă capul din apă ne strigă disperat apoi se scufundă De data asta pentru totdeauna

Zenobia îmi spune Între noi fie vorba suntem victimele imaginaţiei celorlalţi

Nu pot să-i răspund pentru că mi-ar intra tot cerul în gură

Acum pescarul a scăpat un peştişor Îl ceartă cu glas tare Laşule zice n-ai avut curajul să stai să te mănânc

Zenobia mă întreabă ce este un baldachin Îi arăt lopata