Nu-ţi lăsa ochii să-ţi ruginească-n lacrimi
Atunci când te simţi acoperit de patimi.
Te uită-nainte, aşteaptă şi-ai să vezi,
Şi cu ochii deschişi, poţi chiar să şi visezi.
Apoi închide-i şi priveşte întunericul în zori,
Şi-ai să-ntelegi de ce ai sufletu' acoperit de nori.
Mulţi văd lumea asta creionată-n culori,
Eu o văd ca pe un curcubeu de ciori.
Albul, griul şi negrul, sunt straturi de întristări
Şi pentru aurolacii ce stau-n autogări.
Sufletul meu e zugrăvit cu vopselele tristeţii...
Pe marea deşertăciunii îmi pluteşte
Acum batalionul fericirii,
Cu care defilam odată
Pe străzile stranii, fumurii.