De 18 ani pot zice că-s pământean,
Încă mai alerg pe acest pământ viclean.
În urmă cu 6574 de zile mă năşteam,
Chiar din pântecele mamei ieşeam.
Copil firav eram pe-atunci,
Cu ochii negrii şi adânci,
Vedeam o lume gen, acum, fantasme,
Credeam că m-am născut în cărţi de basme.
Acum sunt mare, ba chiar major,
Dilemele vieţii le-nconjor.
Acum, la sfârşitul poeziei, nu vieţii - încă...
Îmi scriu singur, din mine citesc,
Anii din urmă mă-ntineresc.
Zilele ce au să vină,
Lacrimile de lumină,
La poarta sufletului
Se vor face praf, ruină.