noaptea în àvila e plină de fantome
chiar şi sub statuia sfintei tereza am văzut chipul tău
pentru un sfert de secundă
am promis unei pietre de acolo că mă voi întoarce
pretext sau cauză
am rătăcit cu toţii după aceea şi numai eu ştiam
nu găseam nici hotel nici maşină
dar au ţipat cocorii în clopotniţa catedralei

probabil noaptea par mai tânără
chiar şi într-un oraş medieval

acum când îţi povestesc mă simt în pielea bărbatului beat
care mă implora dintr-o coastă a restaurantului să nu îi fac poze
în timp ce eu cu gândul aiurea îmi savuram şerbetul de lămâie
sprijinindu-mi ambele braţe de firul unui gust amărui
el se agita iar vocea sa umilă amintea plânsul unui copil abandonat

se spune că maica tereza a fost atât de supărată părăsind àvila
încât s-a oprit în poartă să îşi scuture pantofii de praful acesteia
comentând pentru lumile viitoare

despre mine mai ştiu că nu aveam somn

pe geam câteva picături de ploaie în violet
păreau nişte lacrimi pe obrajii unui bufon extrem de vesel