“Dară ea, uitându-se cu milă la dânsul îi zise:
-Bine ai venit, Făt-Frumos ! Ce cauţi pe aici ?»
(Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte)

O femeie locuită de sete
luminează golul cuvântului:
spune-mi, de ce te aştept,
spune-mi, de ce
îmi legi gura,
de ce râzi,
de ce te întuneci,
de ce mă înnoptezi
în trupul tău
de eroare?

Un om cu oase de sete
numără arborii.

Există setea. Ea are dealuri de sete,
ea rosteşte cuvinte de sete.
Cine eşti?
Cine eşti?
Cine eşti?
Setea înnoptează în mine
ca într-o gresie.

O femeie cu picioarele de sete
numără pietrele.

Tu eşti vară, le spune. Tu eşti viscol,
Tu eşti linişte. Tu nu eşti nimic.
Tu eşti întoarcere.
Pe tine te iau de bărbat,
Pe tine te voi naşte.
De tine nu-mi voi aminti.

Şi deodată
în ţipăt de crin torturat
faţa ei explodează
şi se opreşte
şi tace
şi cu privirea în gol
zâmbeşte nimicului.