Se-nstrună curcubeul - arc ud de plaoie - peste
Jiláve râpi albastre cu nourii jivine:
Îl prind cu muşchi elastici şi cu vânjoase vine,
Din tolbele luminii smulg lung săgeţi celeste,

Cutezăor ţintind spre slavă-n văgăuni
Pe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:
În parcul înserării, cometelor-păuni
Le voi abate zborul spre altă constelare,

Să scapere din zaua splendídului penaj
Împrăştiaţi luceferi în jerbe fără număr:
Apoi, zvârlindu-mi blana ursoaicei peste umăr,

A arcului centură trecând după grumaji,
Şi plin de colb de astre - deci, pulberi ce scântéie -
Să-mi spăl sudoarea frunţii în undele lactee.


1952