Ea nu-i nici vultur, nici castor, nici câinele mãrii,
ea nu-i nici bâtlan, nici uliu, nici coþofanã,
nici inorog,
nici nevãstuicã,
nici cãprioarã de Arabia;
ea nu-i nici dropie, nici cãmilã cu douã picioare,
nici struþ cu aripi ºi pene,
nici porumbel ºi nici cãþelul pãmântului;
ea se miºcã anevoie printre munþi miºcãtori,
prin câmpii nestatornice ca niºte planuri ºi fiind
o idee doar
de pasãre cãmilitã ºi de cãmilã pãsãritã în acelaºi timp,

vântul deºertului n-o poate sãlta
de-un cot de la pãmânt.
Ea-i pasãre de apã ºi peºte de aer totodatã, prinzându-se
în nãvoade ca scrumbiile albastre.

Ei i se pot atribui
cap de hârtie ºi creieri de aramã,
ºi coarne, spre a putea fi mai uºor prinsã în plasã.
Ea-i oarecum ignorantã
când e vorba de categoriile loghiceºti,
ea-i alcãtuitã din pene ºi copite
ºi mai ales din aripi sfrijite ºi nu figureazã
în nici un bestiar, de la egipteni încoace.
Ea râde ºi nu râde,
dar de zburat sigur nu zboarã, astfel încât
ar fi impropriu sã-i zicem ptinon, sau holf, sau tair.
ªi totuºi:
“Orice dihanie cu douã picioare, cu pene ºi ouãtoare
este pasãre.
Struþocãmila este cu douã picioare, cu pene ºi ouãtoare.
Struþocãmila este un soi de pasãre, deci.
Pasãre este Struþocãmila,
pasãre este,
pasãre este Struþocãmila, dihania aceasta,
Struþocãmila este pasãre.


Pasãrea aceasta ºi dihania aceasta este Struþocãmilã.

Pasarea se ouão uãle sunt ale pãsãrii.
Struþul se ouã, ouã are struþul.
Pasãre este, deci, struþul.

Pasãrea are pene.
Struþocãmila are pene
Iatã, deci, cã Struþocãmila este pasãre.”

Ea nu-i si nu-i si nu-i nici nevãstuicã, nici bâtlan,
nici dropie, nici struþ, nici cãmilã,
ea fiind o idee doar de pasãre cãmilitã,
o idee de cãmilã pãsãritã,
de trestie pe malul mãrii cu o sutã de vârfuri,
întunecând soarele ºi partea trupului cea roditoare.