amprentele paşilor tăi invizibili pe mare
ridică vremelnice pagode de apă
isus de aer ferment de splendid aureole semăăntor de păsări
lanţ suind până la elicea norilor
se caţără impalpabil suspin diavol înotător
spre gâtul de sticlă al circului
vorbele tale cu pânză ajung în toate porturile memoriei
feribotul leagă cele două mâini ale noastre care se caută-n fânul visului
mână - deschisă diademă a inimii deschisă coroanelor de fructe
dulce vorbă odihnindu-se-n mâna mea fermecată răcoare
în cormoran îngropată la sânul lui zburător ca o spirală de semn astral
lumina se exprimă îşi pierde petalele

(...)

(traducere de Ion Pop)