ce sforăit grăsuliu umple penumbra
la liziera tăcerii bălăcindu-se printre îngeri
eu merg de-a lungul somptuoasei văi de pasmanterie
care se-ntinde-n inima ta înduioşată de bunăvoinţe
şi câştigat la jocul solstiţiilor în singurătate cu capul sus

(...)

presărate-n azur fosilele globurilor
nu mai dovedesc nimic atât de zadarnică e măsura
umanei respiraţii scandate la profilul dunelor
dar ameţeala ieşită din vis care-adună comete şi limburi când se roteşte
mângâiere nebună pe şine de migrene
ameţeală cu mii de noi înţelegeri
noapte anemică suptă de bătrâni piţigoi de sicrie şi secole de poetică eliminare
şi pe care cireaşa
plâns-am noi din înaltul grilajului
luminoasă firmă astronomia
începe al paşilor alfabet
motive ca să tăcem

(...)

(traducere de Ion Pop)