uite, nu putem pleca amândoi
e mai bine să stea cineva acasă
să fie luminile aprinse până dimineaţa
şi să râdem aiurea de ce ni se pare aproape

când se zbate pieptul, există o siguranţă
pe care o simţim fără încetare, ceva ne face
corpurile astea mai translucide
de o comoditate stupidă şi umedă

sau când mă doare genunchiul, sunt sigur
ai căzut de curând şi nu mi-ai spus
iarna este un motiv în plus să ştim că nu
decembrie e mai mulţumit cu toate căderile tale

dar nici închişi nu putem sta, trebuie
măcar unul din noi să plece chiar dacă
în decembrie se alunecă cel mai rău
dar şi asta începe să fie o mare sărbătoare