Stam liniştită şi eram copac în pădure,
Adevărul ştiindu-li-l celor nevăzute înainte;
Lui Dafne şi crengii de laur
Bătrânei perechi ce ospătat-a zeii
Şi care creştea ulm-stejar în viroagă.
Nu fusese-aşa până ce stăruielnic zeii
N-au fost rugaţi şi poftiţi înăuntru
Spre vatra şi casa inimii lor
Ca să poată-nfăptui minunea aceasta;
Eu fost-am totuşi un copac în pădure
Şi-am înţeles mai multe lucruri noi
Nebune până-atunci la mine-n minte.


(traducere de Ezra Pound)