cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie
cu frişcă, venea din cer potopul şi se zdrobea
de asfaltul cald, şoferul autocarului a întins mâinile
şi ţipa ca un apucat, duduile ţipau la şofer
noi ţipam la dudui şi frişca se îngroşa

am intrat într-un zid gros, aşa sunt zidurile la caracal
adica era ca în povestea aia cu dă doamne pe lume
o ploaie cu frişcă, zidul rău mă pişcă, scaunul m-a prins sub el
şi nu se mai mişcă

n-a fost vorba de descarcerare
doar ceva borş pe nas, vânătăi şi spaimă muierească
dar ploaia nu mai contenea, cineva a amintit
de ploaia cu broaşte stârnită de petrache lupu
sfântul de la maglavit

am coborât să vedem minunea şi ne-am bucurat
treceau cocorii olteneşti şi lansau câte-un găinaţ
cât crocodilu’