el o iubea tăcut, înfăşurând pe deget
cuvinte, şi uneori un rotocol de fum
să-i încălzească o gleznă, să îi despice un drum
ea-l măsura într-un pătrat, în cercuri
şi îl zidea în trei, în ochi şi-n miercuri

când ea cânta în frunze el asculta cu trupul
îi auzeam din oameni, le căutam cuvântul
şi mi s-a spus
că şi-au mâncat din moarte
că au plecat bătrâni
întineriţi în noapte şi-ncrucişaţi în mâini