Şi de-ai vedea-o prin vitrajul
unui tramvai cu clopoţei
neglasnici, deşi ia virajul,
că numele, pe geam, al ei:
M a r i a

şi-l scrie, ca apoi să lase
asupră-i galbena perdea,
în semn că în tramvaiul 6
'n primejdie, se află ea:
M a r i a

pe când, prin orb geamlâc şi tablă
căci uşile încuiate i-s,
ai auzi cântări de nablă
ca dintr-un fel de paraclis:
M a r i a

tu nu intra-n jandarmeria
din colţ, ci ia-te după el
chemând, postum şi fără ţel,
dar tot mai plin de zel:
M a r i a