Muzee ştiu: cu câte-un vizitator ce pare
a se privi pe sine 'n portrete ca-n oglinzi
cât despre peizagii: lucarne sunt prin care
străvede-se o Lume ce stă să o colinzi
cu gândul nu cu pasul

în vreme ce vechi cadre
rotunde 'n sfumatura pinacotecii sunt
hublourile unei zăbavnice escadre
purtate în derivă de însă nici un vânt
pe mările-Amăgirii...

O lângedul meu june
tinere domn cu chipul de vechi portret: umblau
din gură-n gură vorbe (cu zel şi repejune)
cum că i-ai fi de-a pururi menit cutărui blau:
albastrului de Prusia

când singura-ţi coloare
era coloarea dulce d'oriental safir!
Portretele 'n muzee (prin săli şi prin culoare)
se uită ca-n oglindă la câte-un musafir.