Ai intrat în august printre hâlci şi halbe
'n demisolul unei simili-Evrope;
faguri de zăpadă-n groase anvelope:
pepenele verde, pepenele galben.

Lebedele ouă nuferi şi nenuferi,
la o vale-n, stinse, tonuri de rezeda,
pe ovale ape: nuferi şi nenuferi,
ei te fac să suferi, domnişoară Leda.

Roze albe, roşii roze, roze roz;
ce frumoase roze! Parcă sunt pictate!
Una dintre ele fi-vei mâine, poate,
prin metempsihoză, "par une symplérose"*.

(Dar, vă rog, iertare pentru afectare!)

Şi-ai ieşit, din august, nu făr' de reproşuri,
care te încântă, care te vor pierde.
Lâncede oranjuri, ostenite roşuri:
pepenele galben, pepenele verde.


* "La métempsycose en d'autres espèces, les plus anciens Platoniciens l'expliquent par une symplérose [i.e. le fait de compléter]." (Victor Magnien, "Les Mystères d'Eleusis")