„ Diversitatea
ne omoară
dar
ne face oameni,
Oameni plângând
își plâng
speranțele
tăcute, cântate
RĂCNITE
dintr-un
vis
ucis.

Dar eu
nu sunt tu,
în timp ce
tu vrei
ca eu
să fiu
ca tine.

Și astfel
cad, curg
se rostogolesc,
prăvălesc
lacrimi
și regrete
despre
cum
ar fi fost
dac-ar fi fost;
doar că,
între timp,
MORI.

Și d-aia
un curcubeu
e(ști)
tu, atunci, când
Tu
nu mai ești
și strălucești
ca la-nceput(ul)
Necunoscut
Vreodată. ”

~ EtienneNoir, 1 Octombrie 2009~