Și ceasul bate ora,
Un ceas cu ace strâmbe
Sau poate-s două gene
În ochii mei de-o vreme ?

Le șterg cu podul palmei,
Dar le-am strâmbat mai tare
Și am săpat și-o rană
În ora ce mă doare.

Grăbit, am stins lumina,
Să nu-l mai văd și, poate,
În întuneric ceasul,
Nu va mai ști a bate.

Dar, văd că iar apar
În întuneric pete;
Sunt acele albite
În ceasul pe perete.