Stau întinsă pe iarba udă,
Picături se opresc în părul meu,
Aud Câinele Pământului urlând
Și ceva în cimitir umblând.

Mă înăbuș în miros de tămâie
O cruce mare se înalță-n fața mea,
Mă ridic greoi pe călcâie
Și pornesc în căutarea ta!

Întunericul rece mă-nconjoară
Și pașii-mi mici de căprioară
Se îndreaptă spre nimic.
Simt că drumul mi-l complic.

Trupul mi se umple de mirare,
Scap pe jos o lumânare.
Lumina-i treptat moare…
În aerul plin simt boarea
Corpului tău de copil.
Mă simt oribil!
Nu ești tu, nu e ea,
Nu e nimeni…doar umbra mea.