Pe munte e acum răcoare ca-n biserici
ploaia abia căzută a pus stropi reci pe ferigi
şi-a umezit pământul el gras şi răscolit
unde e coaptă fraga şi bună de găsit
unde e mai proaspăt astăzi brusturul şi mai rece
aşteaptă în lumină pe tine să se plece
şi unde creşte cleiul sub cojile de brad
ca liniştea-n sursa părâului secat
Braşovul roş cu muzici mai aspre şi mai grele
dispare-n noi şi-n praful gonit de pe şosele
treptat treptat treptat cum dispăreau în străzi
goarnele prelungite de ultimile gărzi
şi nici arama veche sus de pe catedrale
n-o mai auzi în pragul odăilor din vale
aici s-aud albine şi greieri şi furnici
şi fâşâit de frunze din loc când te ridici
Marica fată albă cu genele frizate
îţi cad pe peisagiu privirile curate
şi ochii îţi sunt umezi şi pletele subţiri
Uite cum stai pe scoc aşa plecată şi te miri
vreau să rechem cadenţa izvoarelor în tine
(cum aşi hema din fluier oile mici şi pline)
ca-n munţii cu tăcere şi cu ţărani desculţi
să vrei apa din piatră cum fuge s-o asculţi
Hai pune ochelarii de automobilistă
să prind promisiunea din colţul de batistă
şi mâine când lumina va fi pură pe brazi
mi-o vei aduce calmă în mâini şi pe obraz.