Galinei Benislavskaia: a făcut întocmai
(şi la timp) cele mai jos istorisite, din
dragoste pentru Serghei Esenin


Când amor nu mai e,
ne rămâne sub cer
o Promenade des Anglais,
un Hotel Anglettere.

Unii mor când vor ei,
ceilalţi nu-şi cunosc ora;
pentru blondul Serghei
moare nu Isadora.

(Să juri, azi, nu-ţi mai cer,
pe-o eşarfă, un şal
de un bleu deleter, -
de un roşu prea pal!)

În decembrie, -n trei,
zi înscrisă cu dalta,
pentru blondul Serghei
sinucide-se alta.

*

După ce a fumat
un pachet de ţigări
sub un cer afumat
ca al negrelor gări,
mai stângace la tir
decât Gărzile Albe,
într-un alb cimitir
moscovit(printre albe
muşuroaie şi flori
ca de sorcovă, falşe,
tresărind în fiori
de vânt alb, "i tak dalşe"),
ea şi-a tras prin rever
(lângă unul din dâmburi)
şase mici sâmburi
de revolver...

...Dreapta, nesigură
(fier şi mătase!):
pentru o singură
inimă, şase:

pentru o singură inimă,
şase.

*

Eu, să juri, n-am să-ţi cer,
pe-un pachet de ţigări
"Mozaic", sub un cer
ca al negrelor gări!

Unii mor când vor ei,
alţii, când bate ora;
câţiva mor ca Serghei,
ceilalţi, ca Isadora.

Nu mi-i gându`la ei.
Ci la Ea. (Mă asculţi?)
Unii mor când vor ei.
Ceilalţi, nu. -Cei mai mulţi.