Mirunei-Maria

Ia seama, din norduri cu miez de poveste
Coboară-mpăraţi cu privirea blajină,
În straie nălbite în ape celeste,
Uscate pe prund mirosind a sulfină.

Ia seama, când noaptea se culcă pe zare,
Ei urcă-n pridvoare să-şi cate hodină;
Prinţesă, ascultă-i! Ţi-or da alinare,
Când somnul ca mierea de gene s-anină.

Ia seama, se-aude oceanul cum geme,
Cu paşi alegrini alergând spre nisipuri;
Tu cartea deschide încet! Nu te teme!
Acolo mi-e dorul cernut în răstimpuri.

Şi cad peste tine lumini de mărgean;
Ia seama, vorbeşte-mi, să uit de alean...