Ales în pas allegro de istm - avar irod,
Cioplind în trupul toamnei nespusele poeme,
Obolul dai tăcerii. Neîntâmplat exod
Asmute pietre roşii - sigilii peste vreme.

Ţi-e drumul aşternut, golgotele te suie
în ceruri unde caii au lacrimi nenumite;
Secunda e mai grea; în umbre învelite
S-or stinge-ncet amurguri pe deal, la Cetăţuie.

Tu, dar de preţ în huma gemând de neputinţă,
De-a dreapta unui înger, fii zborului sentinţă!