în noapte valul subţire şi alb macerând cadavrele scoicilor
aştrii subţiri scoţând revolverele, măturând şoseaua întunecată
cu o rafală de pini; hoteluri extaziate şi zgomotul îndepărtat
al unui tors de delfin, al unui motor de rachetă...
- mai mergem mult? cu sticlele transparente de votcă
şi cu o cristalină lună sub tălpi rotindu-se ca un disc într-un local de noapte albastru
înaintăm prin moartea plină de becuri
alcor şi vega cu discotecile şi lupercaliile cărnii întoarse-n afară
cărnii şi nervurilor răsfrânte peste o faţă de masă, un pahar, o scrumieră
şi noi doi ca visători lui molde vorbind despre antonioni
accidentaţi de uşoare automobile fantomă
şi votca împinsă în sus, levitând în sfere oranj ca într-un laborator spaţial
pe ţărmul cu vile şi pini într-o mangalie suvenir.