Princesa Yuki cântă la ghitară,
Pe evantalii de mătasă roză
Princesa Lya-So brodează păsărele
Cu aripile prăfuite în aur,
Cu ochii şi cu ciocul de mărgele.
Şi-au prins în părul negru crizanteme,
Şi-n rochiile lor brodate-n flori bizare,
Cu mâneci largi, cu nesfârşite trene
Cum stau pe scăunelele de bambus,
Micuţele şi tristele făpturi,
Nenchipuit de fine şi de graţioase,
Dar două delicate miniaturi.
Le preocupă mult străinul blond
Ce-abia sosit-a de vreo două zile
Din mult îndepărtatul Nord...
E-o după-amiază ameţitor de caldă,
Pavilionul suspendat deasupra apei,
Cu-acoperişul alb de porţelan,
Se leagănă la orice adiere...
Multicolorele perdele de mărgele
Se leagănă şi ele... şi se-ngână...
Şi parcă râd în râset de cristal
Cu hohote prelungi la orice val.

În luntrea ce alunecă uşoară,
Străinul care le-a zărit se şi ridică,
Se-nclină adânc şi grav apoi, distrat,
Fără să ia în seamă florile ce pică
În ploaie parfumată peste luntre,
Îşi-isprăveşte visător ţigarea.

În fund de tot, spre orizontu-albastru,
Adâncul cer s-a contopit cu marea.