Un evantai de raze
S-a desfăcut din far,
Şi ţărmurile albe
Fantastice răsar,
Tronând impunătoare
Oştirilor de valuri
Ce-n clocote se-alungă.

Se luptă cu granitul
Şi se întorc zdrobite,
Târând apoi în urmă
Vestminte lungi de spumă...

Ca păsări mari şi albe,
Cu aripi ostenite,
Se-ntorc din depărtare
Corăbii călătoare
Ce-mbătrânesc pe ape.

Şi marea-şi cântă-n noapte
Eterna-i simfonie
De murmure şi şoapte,
De râset şi de plângeri.

Sunt strigăte barbare,
Sunt glasuri de ţimbale
Şi bubuit de tobe.

Un uragan de game
Aleargă peste valuri.