Gura ta e o floare. O flacãrã
care îmi mistuie gândurile,
o flacãrã care îmi arde plãmânii,
o floare al cãrei parfum
îmi tulburã ochii, îmi sfâºie inima.

Dã-mi gura ta sã-i beau
pânã la ultima picãturã parfumul,
sã-i gust pe buze flacãra mistuitoare,
sã adorm cu aceastã floare pe inimã.
Cu aceastã floare care e o flacãrã.

Cuprinde-mã cu braþele tale care sunt liane,
care sunt pãduri, pãduri bântuite
de fiare sãlbatice, sãlbatice
ca flacãra buzelor tale
ca floarea ce þi-ai prins-o în pãr,
în pãrul tãu de unde izbucnesc
flãcãri albastre ºi roºii ºi verzi,
verzi ca pãdurea surâsului tãu.

Sã mergem. Vreau sã mergem cât mai departe
printre lianele ºi pãdurile din inima ta,
dini inima ta peste care au nãvãlit
apele unui tulburãtor ocean,
tulburãtor ca buzele tale, ca pãrul tãu,
ca pãrul tãu pe care îl beau
pãsãrile de umbrã ale viselor mele,
pãsãrile de flãcãri ale inimii mele,
ale inimii mele ce a devenit o furtunã
pe care numai buzele tale o pot stãpâni.


1948