când am intrat în supermarket
se întuneca
am privit încet sus
metal ascuţit
ora închiderii
la subraţ aveam jurnalul Oanei Pellea
mergeam spre apartament
atras magnetic de nordul unei idei
revin:
odată intrat
privesc aceeaşi lumină bleagă
şi graba clienţilor mă izbi ca un blitz
până în “adevărul” Oanei
cum şi-l descrie
mai aveam vreo 20 de pagini
nu m-am îndurat să le părăsesc
e momentul ei de închinare
revin:
ştiam rafturile pe care le căutam
am luat repede ceva lactate, dulciuri
absent am întrebat
dacă era închisă singura casă de plată liberă
da, mi s-a spus, apoi da, e liberă am vrut să spun
şi îmi zâmbi
orice da e binevenit,
ajuns aici nu am să descriu un flirt nevinovat cu
tânăra drăguţă ce a remarcat
apariţia jurnalului Oanei Pellea
pentru că eram printre Dodo, Bose, Tutu, Mârţu…
afară aveam deja surâs insistent
un pic a nea Mărin

orice sfârşit de carte e un flirt cu autorul
pentru cei care flirtează cu propriile morţi