Acestei negritudini n-am
a-i spune "lumea Tor'Blad-Nam",
pentru că nu mai am nici pană,
nici tuş, spre a scrie în verlană,
limbă vorbită fără greş
pe vremea când eram Nabreş -
pe care i-o cedez lui Roger
Penrose, ca unuia mai ager...
Or, dacă e să o rezum
la o silabă, ţara Zoom
i-aş spune (zumzăind altcum
decât albinele, -n companie
horticolă).
E-o pată stranie
cu bule, -n jur, ca de şampanie,
sau cu o pletoră de cili
ca ai voioşilor bacili,
de nu cumva e o insectă
nemaivăzută şi suspectă,
o ceaşcă-ntoarsă, de cafea,
o zdrenţuită catifea,
un lac din care, -n loc s-aflue,
curg pârâiaşe superflue,
o pâslă cu aspect incert
ca sugativa sub o glastră, -
"...o insulă? un munte? o apă? un deşert?
De ce-ar sfârşi-n pustie călătoria noastră?"